Am cunoscut Moartea

Am cunoscut Moartea privindu-mă-n oglindă.
Este glumeață, jucăușă și iubește viața.
Savurează fiecare secundă de parcă vrea să o prindă
În veșnicul album de amintiri, pentru când se termină ața.

Are zâmbet de copil curios și de mamă protectivă,
De femeie senzuală și de copilă naivă.
Privirea-i veșnică va fi de bătrână înțeleaptă,
Care știe momentul și modul perfect, și le așteaptă.

Iubește glumele, culorile, arta și dansul desculță.
Se joacă cu viața ca o adevărată zână celestă.
Deși din negru îi izvorăște tăria care o înalță,
Este de temut, fioroasă, puternică, frumoasă și modestă.

Am văzut mirare în ochii ei și sclipire de stele,
Am văzut lacrimi revărsându-se în fiecare mângâiere.
Am privit-o cum jucăușă ia copilul chinuit, de rele
Și-apoi fuge ca un infractor să nu audă familia când începe să zbiere.

Am privit-o împovărată de fiecare trăire, ca și cum ar fi unica.
Unii bătrâni o așteptau să vină să îi sărute mâna.
I-am simțit îmbrățișarea maternă cu care aducea fiica
Unei mame care a primit în dar o viață, de la cea pe care o mâna.

Sursa Foto: Facebook