A fost odată

A fost odată ca niciodată
Un copil. Mai exact o fată,
Cu iubirea, ca unitate de măsură,
Căreia i s-a spus să tacă din gură.

Bebe fiind, cerând un strop de iubire
A reușit doar să îi scoată pe restul din fire.
Când plânsul i s-a intensificat,
Încrederea, în suspine, i s-a înecat.

A plâns cerând atenție puțină,
Gata să se prăbușească și nimeni să o țină,
Iar apoi au început să curgă cuvinte,
Menite să o condamne, nu să o alinte.

Și și-a deschis aripile pregătită,
Pentru o lume, în care nu a fost bine primită,
Căutând utopia și lumea căutată,
Sperând să existe, fără să fie uitată.

A fost o dată și încă este,
Reala, des întâlnită poveste,
A unor copii care nu au primit iubire,
Și acum, sunt condamnați la nefericire.

Există unul ce va înțelege ce l-a programat,
Să se lovească de durere, total dezarmat?
Câți vor înțelege că oricât ar începe să acuze,
Acuzând pe altul, își caută lor scuze?

Foto: Facebook