Am avut momente când am ținut planeta pe orbită
Și zile, în care am fost aeriană, precum un balon.
În alte dăți am luptat și înfruntat, neobosită,
Iar în altele, mă uitam pierdută din balcon.
Am încercat adesea să învăț de la mine,
Și laturile mele să își dea mâna în ajutor.
Însă când ziua cu constelația ei vine,
Intru în extreme, altfel nu dau drumul la motor.
Am vrut să cred în lume cu zâmbetul pe buze,
Și am cântat-o visând, pe tablouri în culori.
Până la urmă, m-au vânat preiubitele muze
Și sensul s-a schimbat pentru inițialii fiori.
Am avut momente când pășind, se auzeau cioburi,
Bătăile inimii mele sparte, își troncăneau durerea,
Și gheața, treptat, s-a transformat în aburi,
Când lumea și-a amintit să își cânte tăcerea.
Aripi 
Lasă un comentariu