Bastet

Din vremuri de mult apuse, uitate până și de Soare,
În care avea fiice atât de multe, și-atât de puțină răbdare.
Alunecând pe-ale sale raze multe, au picurat fii ai Luminii,
Savurând frumusețea trandafirilor, a trebuit să-nfrunte spinii.

Culorile erau frumoase și-atât de placute privirii,
Dar pe cât de grațioase, pe-atat de diferite firii.
Se duc lupte colosale, despărțite-n dualitate
Lăsând urme, ce-n milenii, n-aveau să fie uitate.

Din toate florile născute, una nu este prea des vorbită.
Și în ciuda luptelor nu a fost pierdută, așa cum este socotită.
Bastet cea înfiorătoare, care se face una cu noaptea,
Care îi este Lunii muză, și care își înflorește singurătatea.

Ea este Zeița fertilității, Femeia pisică, Regina mamă,
Cea care îți însoțește pașii, chiar și după ce Moartea te cheamă.
Pe cât de dulce îi este iubirea la piept, pe atât este de dură,
Gata să jertfească pe oricine nu respectă Mama Natură…

Este una cu gândul, este una cu focul, apa și vântul.
Este forța pe care niciodată nu a putut să o îngrădească în traducere, cuvântul.
Este puterea animalelor, ploii, pământului, vieții și Locului de după.
Este fiica Zeului Suprem cu forțe de actualitate, pe care uitarea nu o astupă.

Foto: Pinterest